România în UE: 17 ani de transformare. Între creștere economică și reforme necesare

Matei Veronica Ghinsberg Carina            

De la aderarea la Uniunea Europeană în 2007, România a făcut pași importanți spre modernizare, înregistrând o creștere economică accelerată și investiții la scară largă în infrastructură și programe sociale. Cu toate acestea, diferențele regionale, mobilitatea forței de muncă și problemele de mediu rămân provocări majore pentru integrarea deplină și durabilă în spațiile comunitare.

 

Creștere economică susținută, dar cu inegalități sociale majore

După aderarea la UE, economia României a crescut cu o rată medie anuală de 3,8%, depășind media europeană. De exemplu, în 2023, PIB-ul pe cap de locuitor al Bucureștiului va atinge un nivel similar cu cel al Portugaliei. Pe de altă parte, zonele rurale precum județul Vaslui și județul Teleorman rămân una dintre cele mai sărace zone din UE, cu venituri medii sub 50% din media europeană. Migrația forței de muncă rămâne o problemă: peste 4 milioane de români lucrează în străinătate, generând peste 6 miliarde de euro remitențe în fiecare an.

Contribuții la Fondul European

Din 2007 până în prezent, România a beneficiat de fonduri europene cu peste 62 de miliarde de euro  pentru proiecte de infrastructură, educație și mediu.  Rata de absorbție a fondurilor UE a fost de peste 75% în 2023, dar a rămas sub media UE din cauza birocrației și a ineficienței administrative.

România a atras peste 40 de miliarde de euro din fonduri europene între 2007 și 2020. Totuși, gradul de absorbție a fost deseori afectat de birocrație și planificare deficitară. De exemplu, în cadrul programelor operaționale de transport, doar 64% din fonduri fuseseră utilizate până în 2020​.

Mobilitatea muncii

Aproximativ 4 milioane de români au migrat în căutarea unor oportunități mai bune, contribuind la deficitul de forță de muncă din țară. Liberalizarea pieței muncii în UE in schimb, a facilitat accesul lucrătorilor români în țări precum Germania, Italia și Spania, contribuind la peste 6 miliarde de euro în remitențe anuale.

 

Autostrăzi pe hârtie și decalaje regionale care persista

În ciuda investițiilor masive de către UE în infrastructură, au existat întârzieri semnificative în finalizarea unor proiecte precum Podul Brăila (deschidere în 2023) și rețeaua de metrou Drumul Taberei.

Proiectele majore, precum Podul Brăila (finalizat în 2024) și centura București (A0), au început să reducă blocajele rutiere și să îmbunătățească conectivitatea regională. Totuși, cu o rată medie de construcție de doar 45 km de autostradă pe an, România mai are mult de recuperat comparativ cu vecinii săi.

Între timp, în ciuda angajamentului luat în 2007, Republica Moldova încă nu are nicio autostradă care să facă legătura cu vestul țării. Regiunea București-Ilfov a beneficiat cel mai mult de fonduri europene, în timp ce regiunile de nord-est și sud-vest rămân în urmă din cauza capacității administrative reduse.

Modernizarea infrastructurii rămâne una dintre cele mai mari provocări. Din cei 2 000 km de autostrăzi planificați în 2007, doar aproximativ 1 000 km sunt funcționali.

Investițiile recente includ proiecte precum Autostrada A7 și DX12 Craiova-Pitești, cu un buget de 3,05 miliarde de euro pentru drumuri și autostrăzi din cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR)​.

În sectorul feroviar, România are 10.628 km de cale ferată, dar doar o mică parte este electrificată și modernizată. În 2024, s-au alocat 4,55 miliarde de euro pentru electrificare și modernizare, ceea ce reflectă încercarea de a crește viteza trenurilor și de a reduce întârzierile frecvente​.

Inegalități regionale

Regiuni precum București-Ilfov au atins un PIB pe cap de locuitor comparabil cu media UE, în timp ce Moldova și Oltenia rămân printre cele mai sărace zone ale Uniunii Europene.

 

Sisteme vitale subfinanțate: între modernizare și exodul specialiștilor

Deși fondurile europene au fost direcționate spre modernizarea infrastructurii școlare și a spitalelor, sistemele de educatie și sănătate continuă să se confrunte cu subfinanțarea și migrația personalului calificat.

Programele de sănătate publică finanțate prin UE in schimb, au îmbunătățit ratele de vaccinare și accesul la tratamente oncologice.

In ceea ce priveste educatia ratele abandonului școlar au scăzut de la 18% în 2007 la 15% în 2022, dar sunt încă mai mari decât media UE.

În ceea ce privește sănătatea, proiectele finanțate de UE precum spitalele regionale din Iași, Cluj și Craiova sunt încă în faza de planificare, iar numărul de medici pe cap de locuitor din România este încă cel mai scăzut din UE.

 

Protecția mediului: progrese lente în fața provocărilor urgente

Aderarea la UE a impus respectarea unor standarde stricte de mediu. România a redus emisiile de CO₂ cu peste 20% din 2007, aplicație rămâne în urma în ceea ce privește reciclarea, cu o rată de doar 14%, comparativ cu media UE de 48%.

Defrișarea ilegală rămâne o problemă, cu peste 38 de milioane de metri cubi de lemn tăiați ilegal între 2007 și 2022. Cu toate acestea, finanțarea europeană a permis refacerea unor zone protejate, cum ar fi Parcul Național Muntii Rodnei.

 

România în Europa: pași către coeziune și transparență

România a aderat la mecanismul MCV (Mecanismul de Cooperare și Verificare) în 2007 pentru a combate corupția, dar progresul rămâne lent. Raportul Comisiei Europene din 2022 arată că reforma judiciară este încă incomplete.

Politicile de omogenitate socială, precum Erasmus+, au oferit tinerilor români șanse de educatie internațională, contribuind la o integrare mai bună, dar inegalitatea urban-rural rămâne o provocare majoră.

 

În cei 17 ani de când România a devenit membră a Uniunii Europene, țara a cunoscut nu numai transformări economice semnificative, ci și provocări majore. Aderarea la UE a însemnat un acces mai larg la fondurile europene, care au contribuit la dezvoltarea infrastructurii, modernizarea pieței muncii și îmbunătățirea nivelului de trai. În ciuda acestor progrese, România continuă să se confrunte cu inegalități regionale, migrație forțată a tinerilor talentați și dificultăți în implementarea reformelor sociale.